Atributul circumstanţial – un simplu subtip al atributului?

Abstract: (The Adverbial Attribute – A Simple Subtype of the Attribute?) Considered for a long time a simple subtype of the isolated Attribute, the Adverbial Attribute represents a yet more complex syntactic function, continuing to cause various controversial issues (at least in Romanian language). Being a  cumulative syntactic structure, it is often studied as a double subordinated position to different parts of speech (a nominal one, being the reason why it is mostly considered an attributive determination, and a verbal one, to which it subordinates as an Adverbial – hence, the designation: atribut circumstanțial / Adverbial Attribute. This subordination to a nominal phrase is an obvious one, formally reified by the grammatical agreement, while the second one (to a verbal phrase) is  weaker, mediated by the subordination to the nominal, so that many linguists are still simply considering this syntactic category nothing but a subtype of the Attribute. Although weak, this subordination to a verbal phrase can develop various adverbial meanings (cause, concession, consequence, condition, time etc.). Therefore, the fact of the double subordination of the Adverbial Attribute cannot be denied, the distinction between this type of Attribute and the proper Attribute being obvious. As a proof, the Adverbial Attribute has been studied as a Predicative Adjunct of the Double Predicate/predicativ suplimentar, a definitely double subordinated structure – moreover, the Romanian Predicative Adjunct of the Double Predicate had been called this way, a long while.   The Adverbial Attribute can also be a clause structure (also double subordinated), a phenomenon that can mostly be explained by the correspondence between a phrase (having a particular syntactic function) and a subordinate clause (having the same function as the phrase).   We consider that the Adverbial Attribute does not represent only a simple category of the isolated (explanatory) Attribute, as it is described in most academic papers, and that it is certainly a type of the double subordinated syntactic structures. Agreeing with this, we can also avoid many possible confusions and syntactic ambiguities. Thus, the Romanian syntactic system is enriched with a new syntactic category, different from the others, especially from the similar ones, that can often create numerous confusions (the proper Attribute, the Adverbial and the Predicative Adjunct of the Double Predicate).

Keywords: Attribute, Adverbial Attribute, double subordination, syntactic function, Predicative Adjunct of the Double Predicate

Rezumat: Considerat multă vreme un subtip al atributului izolat, atributul circumstanțial este încă o funcție sintactică mult mai complexă, cu un statut care continuă să iște multiple controverse, cel puțin în limba română. Fiind un cumul de valori sintactice, este studiat adesea drept o poziție sintactică dublu subordonată față de regenți diferiți din punct de vedere morfologic (unul nominal, motiv pentru care este mai ales, o determinare atributivă și unul verbal, cu care stabilește un raport circumstanțial – de aici, denumirea de atribut circumstanțial). Legătura cu regentul nominal este una vădită, concretizată la nivel formal (prin acord), în timp ce relația cu verbul regent este una slăbită, mijlocită de raportul cu nominalul regent, fapt pentru care mulți lingviști continuă să considere această categorie sintactică un simplu tip de atribut. Deși slabă, această relație cu regentul verbal poate dezvolta multiple sensuri circumstanțiale (cauzal, concesiv, consecutiv, condițional, temporal etc.).  Așadar, realitatea dublei subordonări față de doi regenți diferiți a atributului circumstanțial nu poate fi negată, iar distanțarea sa de categoria atributului este evidentă. Drept dovadă, atributul circumstanțial a fost și continuă să fie interpretat drept predicativ suplimentar, funcție sintactică dublu subordonată prin definiție – mai mult chiar, de-a lungul timpului, predicativul suplimentar a fost adesea denumit cu această sintagmă. Atributul circumstanțial cunoaște și realizări frastice (tot dublu subordonate), fenomen explicabil mai ales prin corespondența dintre o parte de propoziție și o propoziție subordonată. Considerăm că atributul circumstanțial nu constituie o simplă subcategorie a atributului izolat (explicativ), cum este descris în majoritatea lucrărilor academice, și că se înscrie, pe bună dreptate, în clasa funcțiilor sintactice cu dublă subordonare față de regenți diferiți. Recunoscând acest fapt, putem de asemenea evita numeroase confuzii care se pot crea la nivel sintactic. Astfel, sistemul sintactic românesc se îmbogățește cu încă o funcție de sine stătătoare, independentă de alte categorii sintactice cu care prezintă multiple similitudini și cu care este adesea confundat (atributul, complementul circumstanțial sau predicativul suplimentar).

Cuvinte-cheie: atribut, atribut circumstanțial, dublu subordonare, funcție sintactică, predicativ suplimentar