Digresiuni în Adnotările lui Cantemir la Incrementa et decrementa Aulae Othmanicae
Abstract: Cantemir’s Incrementa et decrementa Aulae Othmanicae is a work that decidedly claims the editorial interest, in several regards: its complex editorial history, due to the multiple gap between being written by Dimitrie Cantemir and being circulated by his son, translated from Latin into modern languages, and finally being edited in its original Latin form, approximately three centuries later, is only one part of this interest. Its content is precisely defined from the very title, being a two-faced history of the Aula Othmanica, in its rise (two books) and fall (one book). The entire work is doubled through the author’s own comments, by the end of each section of the work: the Annotationes are a necessary field for hosting Cantemir’s huge knowledge on the topic, in a free, frequently informal manner. The Annotationes are generously covering all the aspects of this multifarious piece of work, Cantemir’s oriental donation to a Europe that hardly understood the Othman world. Being much more than a current apparatus criticus, the Annotationes are a conglomerate of information, in a highly appealing form; the domains are various, the lengths are uneven, the tenor is always changing, revealing Cantemir’s evaluation over the literary taste and eagerness of his reader. Anecdotic episodes alternate with precise data and assessment over previous authors, traditions, beliefs, facts.
Keywords: Cantemir, author, comments, style, philology.
Rezumat: Opera lui Dimitrie Cantemir, Incrementa et decrementa Aulae Othmannicae, are o istorie editorială complexă, datorată răstimpului îndelungat scurs între momentul auctorial şi, pe de o parte, punerea ei în circulaţie de către fiul domnitorului, prin intermediul traducerii din latină într-o limbă modernă şi, pe de altă parte, editarea ei în forma originară, la aproape trei secole distanţă. Dincolo de segmentarea anunţată din titlu, incrementa (două cărţi) vs decrementa (o carte), este structurată pe două paliere: textul propriu-zis este dublat de un aparat critic remarcabil. Annotationes reprezintă un tezaur de informaţii din domenii diverse, de întinderi variabile, care reflectă interesul şi informaţiile autorului şi, nu mai puţin, felul în care Cantemir evaluează apetitul cititorilor; este, în egală măsură, darul oriental pe care Cantemir îl face unei Europe ce înţelegea prea puţin din lumea otomană. Digresiunile din adnotări se adresează, de pildă, „cititorului curios” (c. I, cap. V, par. 41), care gustă relatările sprintene, ori filologilor aflaţi în căutarea erorilor de transmitere a textului (ibidem, par. 43-44). Episoadele anecdotice alternează cu date precise şi opinii documentate privind autori, tradiţii, credinţe, fapte.
Cuvinte-cheie: Cantemir, autor, comentarii, stil, filologie.
