Rezumat: Studierea istoriei ne arată nu numai ce s-a întâmplat în trecut, ci ne poate învăța și ce trebuie să facem astăzi pentru a preîntâmpina unele acte reprobabile din trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat. Predarea istoriei convenționale vizează o singură interpretare a evenimentelor ca fiind „adevărul”, dar această abordare trebuie revizuită într-o Europă care se dorește integratoare. Știm cu toții că adevărurile istorice nu sunt absolute, de altfel cunoașterea istorică are un caracter subiectiv. Este absolut necesară o abordare multiperspectivală la clasă a problemelor asupra cărora planează controverse, iar studierea lor poate contribui la înțelegerea prezentului. Istoria evocă adesea răspunsuri morale puternice, deoarece privim unele aspecte din trecut cu admirație, alte aspecte le privim cu condamnare iar altele cu simpla amintire. Istoria fiecărui popor se confruntă la un moment dat cu o serie de probleme controversate și sensibile. De obicei problemele sensibile și controversate vizează aspectele centrale ale identităţii de grup și se referă la episoade dureroase sau evenimentele rușinoase din trecutul unui grup pot fi sensibile fără a fi în mod explicit controversate. Datorită acestor probleme și a interpretărilor diferite a unuia și aceluiași eveniment de către specialiști diferiți, reconstituirea trecutului istoric poate genera la clasă controverse uneori greu de gestionat de către profesorul de istorie. Ele pot fi generate și de neconcordanțele dintre ceea ce se predă în școală, istoria familiei sau a comunității și alte istorii. Aceste probleme sensibile și controversate trebuie abordate la clasă cu ajutorul strategiilor de distanțare, a celor compensatorii, empatice sau a strategiilor exploratorii, care să ducă la formarea în rândul elevilor a unor competențe de analiză critică a dovezilor pentru a fi evitată apariția stereotipurilor și care pot oferi o perspectivă asupra posibilelor consecinţe ale acţiunilor contemporane.