Secolul al XXI-lea și schimbarea paradigmei științifice în predarea lingvisticii (cu privire specială asupra sintaxei)
Abstract: (The 21st Century and the scientific paradigm shift in teaching linguistics (with a special focus on syntax)) We are currently anchored in a trenchant process of changing the cultural-scientific paradigm. As a result, university professors are required to possess the necessary procedural knowledge to envision a new methodological design of academic courses that is based on computer technologies. Specifically, university professors, as exponents of advanced knowledge, are required to address the question of how to teach in the digital era, which we currently find ourselves in. Furthermore, they must also consider how to completely digitize university linguistics such that the fundamentals contents are not lost and the didactic methods and tools have a high educational value. Discussing this topic with other members of the scientific community, it became quite clear that the concerns of digitization that have been explored so far, fall under the extremely well-known phrase Digital Humanities (DH) and Natural Language Processing (NLP), which have become a very clearly defined field over the past 20 years, with valuable reference works, specializations at the Master's level throughout Europe, research collectives, including in Romania, so this topic is officially legitimate, the process being already anchored in the present. It is noteworthy, however, that the domain attributes of DH and NLP are predominantly applied in lexicography, online communication programs, computational linguistics, annotations of computer program architectures, and other applicative domains, rather than being theoretical and targeting the core science. Despite the advancements made in these areas, little has been achieved in terms of the digital transformation of university textbooks in Romanian syntax, and other areas as well. Delivering a textbook in the form of a PDF or scanning some documents is minimal digitization, while true educational digitization requires the production of living, highly interactive textbooks, similar to intelligent apps on mobile phones. Nonetheless, such a revolutionary theoretical and applicative approach must be previewed before it can be realized. Each member of the university community, as mentioned above, must provide minimal answers in this regard, and I will also attempt to do so. I will briefly outline the curriculum contents that I traditionally teach to students in the discipline of contemporary Romanian language syntax and evaluate their longevity in relation to the massive digitization of all human knowledge domains by reviewing provisions from other university programs published on institutional websites.
Keywords: Artificial Intelligence (AI), Teaching through AI, Linguistics through AI, Romanian Syntax and AI, Digitalization of Syntax.
Rezumat: Suntem ancorați în prezent într-un tranșant proces de schimbare a paradigmei științifice, care atrage după sine nevoia unor cunoștințele procedurale necesare profesorilor universitari pentru a imagina ei înșiși un nou design metodologic ale propriilor cursuri academice, design bazat pe tehnologiile informatizate, adică profesorul universitar ca exponent al cunoașterii avansate trebuie acum să răspundă la întrebarea „cum voi preda în era digitală la debutul căreia încă ne aflăm, respectiv cum voi putea digitaliza complet lingvistica universitară, încât să nu se piardă conținuturile fundamentale, iar metodele și instrumentele didactizării lor să aibă o valoare educativă foarte înaltă?”. Discutând această temă cu alți membrii ai comunității științifice, a rezultat destul de clar că preocupările de informatizare care au fost explorate până acum se înscriu sub sintagma extrem de cunoscută Digital Humanities (DH), ori și Prelucrarea limbajului natural (PLN) care au devenit în ultimii 20 de ani un domeniu foarte clar conturat, cu lucrări de referință valoroase, cu specializări la Master în toată Europa, cu colective de cercetare, inclusiv în România, astfel încât aceasta temă este legitim oficială, procesul fiind deja ancorat în prezent. Să observăm totuși că toate atributele de domeniu ale DH și PLN sunt aplicate preponderent în lexicografie, în programele de comunicare online, în lingvistica computațională, în adnotările unor arhitecturi ale programelor de computer, toate fiind aplicative, mai puțin teoretice care să vizeze core-știința, dar foarte puțin s-a realizat în privința transformării digitale a manualelor universitare de sintaxă românească, de exemplu, dar nu numai. Livrarea unui manual sub forma unui pdf, ori scanarea unor documente sunt o minimă digitalizare, adevărata informatizare educațională este producerea de manuale vii, înalt interactive, precum app-urile inteligente de pe telefoanele mobile. Acest demers teoretic și aplicativ cu adevărat revoluționar însă trebuie mai întâi previzualizat pentru a fi și realizat. Fiecare dintre membrii comunității universitare, cum spuneam mai sus trebuie să își dea minimal niște răspunsuri în acest sens și de aceea voi încerca și eu acest exercițiu. În logica lucrurilor, voi consemna succint conținuturile curriculare pe care în mod tradițional le transmit studenților la disciplina sintaxa limbii române contemporane, avansând și prevederi din programele altor universitari, pe care le-am găsit publicate pe site-urile instituționale pentru a evalua perenitatea lor în raport cu digitalizarea masivă a tuturor domeniilor cunoașterii umane.
Cuvinte-cheie: inteligență artificială (IA), didactica prin IA, lingvistica și IA, sintaxa limbii române și IA, digitalizarea sintaxei.