Recuperarea memoriei culturale a unei comunități pierdute. Proza lui I. Peltz

Abstract: (Recovering the Cultural Memory of a Lost Community. I. Peltz’s Prose) During the interwar period, the Jewish population of Bucharest lived in the so-called “Jewish Neighbourhood”. With the establishment of the communist regime, the very existence of the Jewish community living in Bucharest was threatened and it almost disappeared because of the urban reconfiguration and of the political decisions which determined the Jewish population to gradually leave the country. Although the physical evidence of this community was destroyed, its cultural memory is still preserved in various forms with literature being one of these. Born in the Jewish Neighbourhood and through his detailed descriptions of his life in the Bucharest ghetto, I. Peltz managed to transform his prose into an instrument for preserving the memory of this community which got lost as time passed by. The present paper aims to identify in three of I. Peltz’s novels, Calea Văcărești (1933), Foc în Hanul cu tei (1934) și Israel însângerat (1946), those elements which shape the cultural profile of the Jewish community living in Bucharest before and during the interwar period. In addition, it investigates to what extent the cultural memory of a minority community manages to become an integral part of the national cultural memory by following the way in which I. Peltz’s literature succeed to enter and position itself within the Romanian literary canon. The purpose of this article is to draw the attention on the cultural and political practices used to control the process of formation of the national cultural memory. It is important to point out that these practices had almost entirely promoted the cultural identity belonging to the majority.

Keywords: the Jewish community of Bucharest, cultural identity, I. Peltz, literature, cultural memory.

Rezumat: În perioada interbelică, populația evreiască a Bucureștiului era concentrată în așa-numitul cartier evreiesc. Odată cu instaurarea regimului comunist, existența comunității evreiești din București începe să fie amenințată, ajungând să dispară aproape complet din cauza reconfigurărilor urbane și a adoptării unor decizii politice în urma cărora evreii încep să părăsească treptat țara. Deși urmele fizice ale existenței acestei comunități sunt distruse, memoria ei culturală rămâne însă păstrată în diverse alte forme, literatura fiind una dintre acestea. Născut în cartierul evreiesc, prin descrierile detaliate ale vieții din ghetoul bucureștean, I. Peltz va face din proza sa un instrument de prezervare a memoriei acestei comunități, în timp, pierdute. Această lucrare urmărește să identifice în trei dintre romanele lui I. Peltz, Calea Văcărești (1933), Foc în Hanul cu tei (1934) și Israel însângerat (1946), acele elemente care conturează profilul socio-cultural al comunității evreiești bucureștene ante- și interbelice. În plus, investighează în ce măsură memoria culturală a unei comunități minoritare ajunge să devină parte integrantă a memoriei culturale naționale, urmărind modul în care literatura lui I. Peltz reușește să pătrundă și să se poziționeze în canonul literar românesc. Scopul acestei lucrări este de a atrage atenția asupra practicilor culturale și politice prin care a fost controlat procesul de formare a memoriei culturale naționale, practici care au promovat, aproape în mod exclusiv, identitatea culturală a majorității.

Cuvinte-cheie: comunitatea evreiască din București, identitate culturală, I. Peltz, literatură, memorie culturală.