O relație dinamică la Tacitus: memorie-uitare

Abstract: (A Dynamic Relationship to Tacitus: Memory-Forgetting) Considered by many scholars as the greatest writer of Latin Antiquity, Tacitus imposes himself by the force of representation of a convulsive humanity, whose altitudinal landmarks – never forgotten forever – are strongly overshadowed by a dense fabric of destructive actions and egotistical impulses. My study follows the way in which the reading of the tacit work allows the reader to follow the dynamic game of the memory-forgetfulness relationship: paradoxically, the seemingly forgotten come to order a deeply decadent humanity and give it direction, setting up an ante litteram ontology.

Keywords: Tacitus, memory, history, forgetting, ontology.

Rezumat: Socotit de către mulți cercetători drept cel mai mare scriitor al Antichității latine, Tacitus se impune prin forța de reprezentare a unei umanităţi convulsive, ale cărei repere altitudinale – niciodată uitate definitiv – sunt puternic obnubilate de o densă ţesătură a acțiunilor distructive și a  impulsurilor egotiste. Studiul meu urmăreşte felul în care lectura operei taciteice îngăduie cititorului să urmărească jocul dinamic al relației memorie-uitare: paradoxal, cele aparent uitate vin să ordoneze o umanitate profund decadentă și să-i ofere direcția mersului, configurând o ontologie ante litteram.

Cuvinte-cheie: Tacitus, memorie, istorie, uitare, ontologie.