Ana Blandiana –o poetică a interiorităţii (de la modelul internaţional de receptare critică, la cel autohton)

Abstract: (Ana Blandiana – the poetics of interiority [between its international and national critical reception]). Although the Romanian neomodernism map is highly diverse, being made up of a plurality of poetic voices, Ana Blandiana represents a distinctive figure. The trajectory of her poetry starts with her very interesting biography that has undergone of a troubled history. Her literary debut is censored by political and ideological hardships of the moment. Deep poetic and stylistic reflections, generated by a careful reading and a passion for her poetry, gave to the critics the opportunity to reach the substrate identity incorporation of an original artistic creation of the poet. Starting from this idea, we settled two different reception’s directions of its work: the stylistic criticism from international magazines, focusing especially on poetic language, seen as a means of creating a new reality through an internalization of the outside, and the Romanian stylistic criticism, which maintains a conservative voice.

Keywords: poetics, literary discourse, neomodernism, generation, poetry

Rezumat: Deşi  harta  neomodernismului  românesc  este  de  o  extrem  de  mare  diversitate, fiind  constituită dintr-o  pluralitate  de  voci  lirice,  Ana  Blandiana  devine  o  figură  distinctă  a acesteia. Traiectoria extrem de interesantă a liricii sale are ca premisă biografia, care a fost supusă unei tulburate istorii. Debutul său literar este cenzurat de vitregiile ideologiei politice a momentului, urmând ca anii care continuă să stea sub acelaşi stigmat. În poezia sa, Ana Blandiana rescrie ideea de romantism cald şi diafan, pe care îl învesteşte cu sensurile  unei  purităţi severe  sau  cu  sentimentul  tainei,  prin  intermediul  unei  opere  care restabileşte  tăcerea,  autoarea deschizând porţile interiorității și comunicând cu lumea, din prisma sufletului. Profundele  reflecţii  poetico-stilistice,  generate de  lectura  atentă  şi  de  pasiunea pentru poezia  Anei  Blandiana le-au oferit  criticilor  posibilitatea  să  ajungă  la substratul  identitar constitutiv al  creaţiei  artistice  al  poetei,  care  ţine,  în  primul  rând,  de  selectarea  si  de permanenta  construire  de  sensuri  noi,  integrate  nivelurilor  fonetice,  lexicale, semantice  şi stilistice. Pornind de la această idee, s-au stabilit două direcţii diferite de receptare a operei Anei Blandiana: critica stilistică din revistele internaţionale de retorică, centrată, mai ales, pe limbajul  poetic, văzut  ca  mijloc  de  creare  a  unei  noi  realităţi, printr-o interiorizare a exteriorului, şi raportată fiind, în permanenţă, la dimensiunea biografică şi critica autohtonă, care păstrează o voce conservatoare, reţinându-se de la trasarea unei viziuni necanonice şi neconforme cu aşteptările obişnuite ale domeniului său.

Cuvinte-cheie: poetică, discurs literar, neomodernism, generaţie, poezie