Rezumat: Studiul propus analizează impactul utilizării inteligenței artificiale (AI) în procesul de învățare a limbilor străine, pornind de la datele colectate într-un chestionar aplicat studenților străini și români de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. Rezultatele preliminare sugerează o utilizare frecventă a instrumentelor AI – în special a chatboturilor conversaționale și a traducătorilor automați – pentru sarcini precum redactarea de texte, corectarea greșelilor gramaticale și îmbogățirea vocabularului. Deși majoritatea respondenților apreciază eficiența AI în învățare, ei exprimă și îngrijorări privind lipsa interacțiunii umane, riscul de dependență și fiabilitatea informațiilor. Această ambivalență evidențiază o tensiune între autonomia digitală crescută a studenților și posibila „încremenire în proiect” a cadrului didactic clasic. Studiul susține ipoteza unei crize didactice latente, în care rolul profesorului devine tot mai periferic, iar motivația și reflecția critică sunt înlocuite de performanță imediată și automatizată. Se avansează nevoia urgentă de reconstrucție a paradigmelor educaționale, în care AI nu este doar un instrument, ci un partener pedagogic integrat într-o abordare centrată pe formarea conștiinței lingvistice și interculturale. În final, se propune un model mixt de învățare, bazat pe complementaritatea dintre gândirea umană și procesarea automată.