Inteligența artificială și învățarea limbilor străine: catalizator pedagogic sau simptom al unei crize didactice?

Abstract (Artificial Intelligence in Foreign Language Learning, between Pedagogical Catalyst and Didactic Crisis): The research investigates how artificial intelligence affects foreign language education through survey responses from Romanian students and international students. The preliminary data shows that students widely use AI tools including conversational chatbots and automatic translators to perform text composition, grammatical correction and vocabulary expansion tasks. Most participants recognize AI's learning support capabilities yet they worry about the absence of genuine human interaction and their potential dependence on AI systems and the accuracy of AI-generated information. The study reveals a developing conflict between students' improved digital independence and the potential breakdown of conventional teaching methods. It confirms the existence of a hidden didactic crisis which diminishes teaching authority while substituting critical thinking with instant automated results. The research emphasizes the immediate requirement for educational paradigm reconstruction because AI should serve as a teaching partner which supports an approach that develops linguistic and intercultural competencies. We advocate for a learning model which unites human thinking abilities with automated processing systems.

Keywords: artificial intelligence, foreign languages, autonomy, didactic crisis, linguistic awareness.

Rezumat: Studiul propus analizează impactul utilizării inteligenței artificiale (AI) în procesul de învățare a limbilor străine, pornind de la datele colectate într-un chestionar aplicat studenților străini și români de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. Rezultatele preliminare sugerează o utilizare frecventă a instrumentelor AI – în special a chatboturilor conversaționale și a traducătorilor automați – pentru sarcini precum redactarea de texte, corectarea greșelilor gramaticale și îmbogățirea vocabularului. Deși majoritatea respondenților apreciază eficiența AI în învățare, ei exprimă și îngrijorări privind lipsa interacțiunii umane, riscul de dependență și fiabilitatea informațiilor. Această ambivalență evidențiază o tensiune între autonomia digitală crescută a studenților și posibila „încremenire în proiect” a cadrului didactic clasic. Studiul susține ipoteza unei crize didactice latente, în care rolul profesorului devine tot mai periferic, iar motivația și reflecția critică sunt înlocuite de performanță imediată și automatizată. Se avansează nevoia urgentă de reconstrucție a paradigmelor educaționale, în care AI nu este doar un instrument, ci un partener pedagogic integrat într-o abordare centrată pe formarea conștiinței lingvistice și interculturale. În final, se propune un model mixt de învățare, bazat pe complementaritatea dintre gândirea umană și procesarea automată.

Cuvinte-cheie: inteligență artificială, limbi străine, autonomie, criză didactică, conștiință lingvistică.

Sectiune
Limba română
Pagina
371
DOI
10.35923/QR.13.01.29