Criză, sevraj și supraviețuire: despre adicție în romanele lui Cristian Fulaș

Abstract: (Crisis, Withdrawal, and Survival: On Addiction in the Novels of Cristian Fulaș) This paper analyses the representations of addiction in Cristian Fulaș’s novels Fâșii de rușine (2015, EN: Strips of Shame) and După plâns (2016, EN: After Crying), exploring dependency as an extreme form of individual crisis, but also as the illusion of a redemptive escapism. The two novels portray addiction not only as a symptom but, more subtly, as a structural principle of narration: a style often fragmented, almost hypoxic, that mimics the erratic rhythm of withdrawal – a tempo that formally conveys the tensions and volutes of the addict's consciousness. Between lucidity and disintegration, the characters' downward spirals evoke everything from peratology (as seen by O. Nimigean) to inferno (as read by Carmen Mușat). We examine to what extent the dismantling of inner states reaches verisimilitude or whether Fulaș's stylistic choices verge on mannerism, within an autobiographical openness that is both deliberately assumed and aesthetically transformed. These novels map out the fractures of selfhood, placing at their core the vulnerability of a human being attempting to survive loneliness.

Keywords: addiction, crisis, contemporary Romanian literature, Cristian Fulaș, loneliness.

Rezumat: Lucrarea de față analizează reprezentările adicției în romanele Fâșii de rușine (2015) și După plâns (2016), publicate de Cristian Fulaș, din perspectiva dependenței ca formă extremă de criză individuală, dar și ca miraj al unui escapism salvator. Cele două romane configurează adicția nu doar ca simptom, ci și, subtil, ca structurare a narațiunii: un stil deseori sacadat, aproape hipoxic, care mimează ritmul discontinuu al sevrajului, deci un tempo care traduce, în plan formal, tensiunile sau volutele conștiinței dependentului. Între luciditate și dezintegrare, alunecările personajelor înglobează de la peratologie (în viziunea lui O. Nimigean) la infern (Carmen Mușat). Vom urmări în ce măsură demantelarea stărilor individului atinge verosimilitatea ori preocuparea pentru stil a lui Fulaș se manierizează, într-o deschiderea autobiografică, abil asumată, dar transformată estetic. Cartografieri ale rupturilor, romanele au ca nucleu al experienței vulnerabilitatea omului care încearcă să supraviețuiască singurătății.

Cuvinte-cheie: adicție, criză, literatură română contemporană, Cristian Fulaș, singurătate.

Sectiune
Literatura română
Pagina
462
DOI
10.35923/QR.13.01.34