Spații în criză − cartografierea Priveliștilor lui Benjamin Fundoianu
Abstract: (Spaces in Crisis – Mapping Priveliști of Benjamin Fundoianu) The consecration of the poet Benjamin Fundoianu in Romanian literature is due to the volume Priveliști, published in 1930, which, as the subtitle indicates, includes texts written between 1917 and 1923 — the years prior to his departure for France. His interest in his native places, and not only those, is reflected in the way he mapped the toposes of childhood, rendering them as emotional reconstructions. As the poet himself stated in the preface to the volume, “nothing that constituted the raw material of this lyricism existed in reality anymore,” a reality irreversibly altered by the First World War, which had destroyed it. Through his poetry, the poet reconstituted these toposes, marked by crisis, as they represented for Benjamin Fundoianu a refuge — a return to the patriarchal space of childhood, a microcosm that neither the passage of time nor human intervention could destroy. In this article, we will present the variations that space undergoes in the volume Priveliști, and the way in which Benjamin Fundoianu managed to faithfully convey his vision of these poetically transposed places. Through innovative literary techniques, space is captured from multiple angles, allowing us to construct a complex image of it. Among all the topos, the "fair" and the "street" stand out as recurring elements of Fundoianu's poetic geography, spaces populated by numerous animals: "oxen", "goats", "geese", "cows", in whose "dumb" behavior the melancholic state of the ego and the impossibility of revitalizing the past are reflected except at a textual level, through images of a special sensitivity. Thus, through the literary devices he employed, Benjamin Fundoianu succeeded in transcending temporal boundaries and reconstituting a world that had already vanished by the time Priveliști was created.
Keywords: Benjamin Fundoianu, Priveliști, topos, crisis, creation.
Rezumat: Consacrarea în literatura română a poetului Benjamin Fundoianu se datorează volumului Priveliști, publicat în 1930, dar care, așa cum precizează subtitlul, include textele din perioada 1917-1923, anii de dinaintea plecării sale în Franța. Interesul pentru locurile natale și nu numai se reflectă în felul în care a cartografiat toposurile copilăriei, redându-le sub forma unor reconstituiri afective căci, după cum afirma însuși poetul în prefața volumului, „nimic din ceea ce constituia materia primă a acestui lirism nu mai exista în realitate”, o realitate afectată de Primul Război Mondial care a distrus-o iremediabil. Prin poezia sa, poetul a reconstituit aceste toposuri aflate sub semnul crizei, căci ele însemnau, pentru omul Benjamin Fundoianu, un refugiu, o reîntoarcere la spațiul patriarhal al copilăriei, un microcosmos pe care nici trecerea timpului, nici mâna omului nu l-au putut distruge.În articolul de față, vom prezenta variațiile pe care le cunoaște spațiul în volumul Priveliști și felul în care Benjamin Fundoianu a reușit să redea cât mai fidel viziunea asupra locurilor transpuse poetic. Prin tehnici literare inovatoare, spațiul este surprins din diverse unghiuri, permițându-ne să proiectăm o imagine cât mai complexă a acestora. Dintre toate toposurile, se remarcă „târgul” și „ulița”, ca elemente recurente ale geografiei poetice fundoiene, spații populate de numeroase animale: „boi”, „capre”, „gâște”, „vaci”, în al căror comportament „tâmp” se reflectă starea melancolică a eului și imposibilitatea revitalizării trecutului decât la nivel textual, prin imagini de o sensibilitate aparte. Astfel, prin mijloacele literare utilizate, poetul Benjamin Fundoianu a reușit să depășească limitele temporalității și să reconstituie o lume dispărută deja în momentul creării Priveliștilor.
Cuvinte-cheie: Benjamin Fundoianu, Priveliști, topos, criză, creație.
